Ultimul muritor

erai mai frumoasă decât ultimul gând

al ultimului muritor

visul lui care atârna precum o  picătură pe frunză

și s-a prelins pe un obraz deșertic

erai și rămâi pentru mine acea frumoasă

care mă desparte de cer și pământ

o primăvară între ape

o retină sfâșiată fluturând peste crepuscul

ești frumoasă așa cum traversezi liniștea peste gândurile mirate

tresărite sub pașii tăi bineînțeles frumoși rotunjiți apăsați

în asfaltul udat de ploile pornite din norii altui univers

până la glezna  care mă hipnotizează și îmi șoptește

că ești mai frumoasă cu fiecare pas și mângâiere tardivă

totuși hrănitoare

precum  un ultim plâns peste obrazul ultimului muritor