Cărări

am să ridic din umeri la toate cele ce întrebi

mâinile tale multe mă îmbrățișează

plec cu o cușmă aleasă din florile de fag

pietruire moartă baldachin de nurcă

uitată în pieile echinocțiului bulversând origini

și petale nemirosite

fug strigare cearcăn ca un zâmbet dezgolit

alene privesc peste ieri și amieze

rup jugulare în melancoliile mele nesățioase

cușma mă face scorțișoară și chihlimbar

am să ridic mistere și flori de argint

petale grave amare vor cădea

în setea mea

care mângâie

liniștește

îngăduie

cărări