Iarăși vis

plecasem spre vest aveam lespezi crucificate

pe umeri căram cerc rotitor  câmpuri magnetice

lumea mă scuipa de noroc și necaz aveam plin obrazul pe interior

treceam printre sfârcuri de relief și muntenii tunși proaspăt de ninsoare

de ambele  părți ridicate de grenade confiate aruncate amiabil în trecut

curgeam un linx nepetrecut prin dinții mei albaștri sticlea un zâmbet

în ultima rază ale acelei luni de primăvară prefăcută în

fiere și simulacru

troller-ul meu

cu o roată care scârțâie

cu un papagal înfoindu-se pe mâner

cârâind silabe și foneme

vântul viking abrupt mă felia îngurgitându-mă

prin clonțurile  pescărușilor astmatici

aeroportul plecase lăsând în urmă un avion

îngropat în zăpada

pe care fierea și rinichii mei punctau dâre de decolare

papagalul cârâia răgușit

uite-o pe aia uite-o bă pe aia

ștergându-mă la gură văd

o văd pe aia

unde îmi sunt copiii striga implora  aia

din siajul ce înghițise un teatru întreg cu scenă și sufleur

rujul de pe buze i se topise de la plâns

picura ca ceara lumânărilor

cearcănele ei mă oboseau

nu mai țipa

taci

ascultă și miroase și vezi

pipăie-mă

nu vezi că e doar o atingere un bruiaj

trezește-te

lasă-mă

un aeroport urmează să aterizeze amerizeze

cu tot cu turnul de control

și aveam un papagal pe troller

dar l-ai speriat

………………………..

tată, tată,

oprește-te, faci ca un motor de avion

mâine am școală

fata mea întindea niște mâini căprui

modela ceva bulgări albi