Ușa închisă

amintiri

cu pași de copil

vin tiptil pe la spate și pun mânuțele

ghici cine e

surâd copil

sub barba nerasă și mă prind în jocul

de ape ce mă tulbură sub pleoapele prăfuite

ei fi limpedea uriașa zare la primul urcuș pe munte

nuuu

poate cățelul Titi al vecinilor strivit de un  Buceag

mânat de un șofer măsliniu și fumând

ne întâlneam de obicei la zăbrelele gardului

limbă caldă și mâna mea

o Doamne ce mâini mici aveam

dar cu ele prindeam soarele și-l făceam

glonț de praștie pentru vrăbii frunze și gutui

nu nu

poate ești marea sau prima femeie în care am înotat

fierbinte

nu

poate mama liniștindu-mă în zilele de

arșiță și sete chipul ei oval mă stăruie uneori

dimineața la trezire

nuu

tata care mă anunța triumfător că am picat primul la examenul de facultate

și apoi beam o bere într-o speluncă învinețită de autobuzele nepăsătoare

nuuu hai și numără până la zece și caută-mă

mânuțele îmi lasă un pic de căldură în ochii lacomi

număr 

umede urme de picior de copil

stăruie chicotind

pe gresia care duce

spre ușa închisă