Incredibila vârstă

nu era greu să plecăm

aveam treişpe ani tu zece şi ne îmbarcam

pe corăbii de hârtie cu marinari căutând rom

şi porturi prin sextant şi busolă cu magie mucegăită

nu nu era greu dar tot nu  ne găseam în cămăşi potrivite

florile de in izvorau tot mai greu

şi ochii tăi nu mai erau albaştri

aveam cârma pe furtună

valurile mă lipeau din pridvor în proră şi babord şi horă

bar şi speluncă aveam şaişpe ani şi ocolisem pământul

şi umbra mea aştepta la marginea pleoapelor tale de treisprezece ani

deja clipitul lor întrecea cel mai tare quasar

izbeam cu piciorul gol şi limba murdară în tot ceea ce ceilalţi ocoleau

furam gutui de sub bluza verii

şi le morfoleam în tăcere cu gura pungă

în penurie de salivă

aveam douăzeci şi ceva de analemne deja clipisem pe metrul pătrat

de ochi suficient dar tu nu erai în cercul meu serbai un majorat

intrai în păcat fără jenă şi amintiri

plăcerea te anima ca pe o păpuşă

deja uitată

liniştea ocroteşte pădurile marcate bun de tăiat

nici un vânt nu mai trece ploaie sau răcnet de cerb

eşti fericită nu ştiu de ce mă străduiesc să mă înghesui sub pleoapele tale

şovăitoare nişte

coapse  care promit se deschid se închid

oarbe

hai

plecăm spre incredibila vârstă de patruzeci de ani?