lucruri se aşază-n tine cu rostul
lor de la umăr
poate o margine de iarbă se loveşte
cumva nelegiuit
poate cum m-ai întreba de rostul pufului de păpădie
cercând pahare mari de şampanie
bolborosind cerurile foliile cu suspectă dărnicie inimie
şi nimeni draga mea nu are cel timp de gândit pahare moartele
flori coboară pe tiroliană în cele mai uitate unghere
sub sălciile cele amare dragule lovit
de nea şi uitare
o cabană
înghesuită între pleoape
un flash
nu mi-e bine dragule minutul meu trece
şi tu chiar nu ştii?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu