Mă grăbeam

mă grăbeam

o femeie girofar în orgasm

îmi  croia locul prin lumea de douăzeci de ani

aveam o pereche de blugi peticiţi

părul încâlcit prin fumul barurilor de noapte

suporta tot mai greu nesomnul

maşina mea veche peste zece ani

îmi purta răbdătoare alcoolul în portbagaj

opream să mai alimentez cu alcool şi benzină

femeile intrau şi ele pe bon
un tva

24 la sută

mă grăbeam să scap de uzine

benzenul şi c.o.doi-ul

alcoolul

mă bântuiau prin vene

mintea mea încropea viitorul şi visam

ea

prăbuşită în sala de marmură

rochia în valuri izgonea

o rămăşiţă de epavă spre mal

ascultam cum îndoielile înotau în jurul meu

şi muţenia ei  izbea

ploaie sărată

flăcările vorbelor mele nu reuşeau să ilumineze

decât o mică parte din pustietatea dintre noi

aceleaşi năluci ne defilau sub  pleoape

în sala de marmură albă precum o tăcere uitată de-a

mea

mă îndoiam în mine sub genunchii ei reci

păsări urcau sufocate prin corpul meu

ieşeau prin ochi şi zburau

mă grăbeam