Pântece..nu amintiri

din dealurile cele fără culoare scriu

marţi va fi ultima octombrie în visul acesta

pietriş verde încremenit sub privirea pogorâtoare

dar tu eşti singura măgură şi măcel de strigoi

în faptul serii

din povârnişuri dulci buzele tale am să smulg un sărut

care mă va urma lent şi obraznic într-un act de putrefacţie

corupt şi coerent în aripile mov ale înserării

obscene şi indiferent de norii mov coborâţi pe gâtlej

o şampanie tulbure întrebând

în pahare de mine

şi de anii uitaţi în

pântecele tău