un înger nătâng îmi cere un fum
eu siderat îi spun
dă-mi un drum
îţi las aripile şi menirea dar dă-mi un fum
nu vrei un foc
pentru cumva noroc
nu
dă-mi un fum
ce să fac cu aripile deja am zgomote
în micile timpane
atunci dă-le foc rupe aripile uscate
şi dă-mi fum
am nevoie mă înăbuş cu aerul acesta rarefiat
controlat
mi-e dor de ţevile de eşapament din anii 70
nu vezi că mor şi vomit pe linia continuă
ce nu o putem depăşi
ia îngere fum
şi apoi pornim
înger nătâng
drag
ei
dar menirea
cum rămâne cu ea
înger nătâng
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu