Imprevizibil

tu afli în general destul de greu

despre foametea şi cutremurul din mine

ziarele aruncate pe veranda ta erau duse de un albatros

uriaş şi alb spre o fereastră din cer

unde evadam şi eu recunosc cumva bolnav

fără creier şi malnutrit

ne regăseam la cafenele întârziate sub pulsul gării

şi al vrăjitoarelor ce vindeau seminţe

rrome

şi cocoşi

mă apropiam de obrazul tău cu sfială aşteptam să piuie ceva

mine antipersonal era un pericol întreg

sărutul nostru

merita o tornadă de premii oscar şi cesar

urşi de argint cu pamperşi de argint

buzele tale oricum mă premiau seară de seară

ce flori ce primăvară ce copaci răscrăcăraţi ne îmbie pe alee

femeie

dragă

cu mine îngropate

 buze

de vrăjitoare

întâlnită pe o

alee

sărut

imprevizibil