Pace

era un măcel între noi

vopsiţi ca amerindienii ne certam pe scalpul

celuilalt

ne tăiam ucideam în privirile hrănite cu rotocoalele

din fumurile de ţigară

sânii tăi mă îngropau

eu loveam spre inima ta

trecerea şi despădurirea atemporală nu ne afectau relaţia

cultivam lalele de fum pe cele mai-nalte culmi

micul prinţ ne veghea

şase vine potera

era o glumă

nu aveam prinţi noi cerşeam pe alte alei mai neîngăduite

mai neîngrădite ca însăşi moartea în palma ta

florile ciuleau petalele la orice tropot

eram noi vopsiţi în culorile tuturor războaielor

şi în palma ta totul învie

chiar şi chipul meu de natură moartă

e mai tânăr şi mă poartă cu anii în urmă

când tot ce priveam mă subjuga

mă transforma într-un adept al unei religii

încă nepronunţate nemanifestate

doar aşteptate

era un măcel între noi

zburau zorii nopţile lenjeria şi până la urmă chiar şi

şosetele mele ha ha ha

micul prinţ nu prididea să le adune de lângă rutul sălbatic

şi bine mirositor

apoi ostoit

fumam o pipă a păcii

între coapsele tale