asasin

îmi aştept mersul nesigur

 el devine desigur-

 sugrumând grumazuri

îngerii morţii au pene albastre

spuneai odihnită sub perfuzii cu

licoare din grumazurile  stoarse-n teascuri acide

visai un univers te rabatam pe o capotă

şi te sărutam mândru bând la vinu-ţi

draga mea mânjii mei au vine albastre ce caută dincolo de copitele

centaurilor  şcoliţi  la ore de canto

caută inimi şi puls în iarba mestecată probabil

leagănă-mă dincolo de curba tălpii nemestecată

nu apăsa zorii pe nervul înserării din cartea care

e mătura de vrăjitoare de sub oblânc dragă

paiele filele ei doar plictisesc ochiul lucid

stop cărării de argint, ehei, ce mai pierem

ucişi singuratici pe cărări de jder

asasin e numele meu ce-l cer

otrăvind curios perfuzia-ţi

şi stingher