Scriu dintr-o iarbă inertă în verde
sub o cascadă de pietre suflate cu aur
de prin vântul care face vocalize în flori.
Să nu uităm dragilor de primăvară...
Pietrele mi se aştern prin plete
broboane din scoici vândute de curenţi
la bursa albastră din Newfoundland..
Grele mi-s pleoapele de târnăcoape,
nu îmi îngrop privirea cu cetera,
las arcuşul să zburde mirean,
peste genele mele mătăsoase de dac,
scârţâie Zamolxe în unghere.
Privirea mea lucie, sub praf.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu