Un orfelinat fără uşi
cu ferestre din aripi ranforsate de lilieci striviţi
în zborul lor de căutare a întunericului
copii evisceraţi de suflet agonizând pe culoare
unde lumina doare şi refuză să pătrundă
clopote cu limba tăiată infectată bălmăjind gângav
scuipând pene din pasărea tăcută ce cuibăreşte în acest orfelinat
ploaia care cade peste el are rădăcini în nori
şi creşte în inimile ce pulsează înăuntru
striviţi de lipsa îmbrăţisării
căutând la sân de pasăre
copii cu ochii albi simt întrebări sub tălpi dureroase
ling apă neagră de pe pereţii surzi
aşteaptă focul grecesc al dragostei
să distrugă din temelii hardughia
sau să găsească o uşă măcar
cât o inimă
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu