mi-e dor de mirosul tău
şi nici nu îl ştiu
poate ceva tălpi visate călcând
iarna clară fără altele flori frunze
pânze de paing reţinând conversaţiile noastre
gemetele
şi gerul care ne încremenea în secunda iluzie
peste patul nostru
verticale sub
fesele tale lacome
umbrind ziua din florile de mai târziu
şi coapsele în prelungire ca un amarnic
nehotărât viitor
pe care îl sărut
veşnic în
a cincea imploratoare
secundă
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu