Concediu nesăbuit

nu vârfuri nalte

flori pe respiraţii

intră iasă aerul în piept

iederă pe privirea mea continuă

clipe

stalactite aşteptând un sunet pierdut

strigând după cer şi liră sau pian

e ţiuitura din urechi când aştepţi

să se întâmple ceva

şi mâna ta muşcă oceanul ca o falcă de rechin

alb

eşti aici şi nu

florile tale întârzie devreme

pe vârfurile nalte

pe cerul fără

doar negru

iluzorie secundă

şi mâna ta alintă o pierdere de vreme

un concediu nesăbuit