Aurore de lavandă

sunt  atâtea începuturi în mine

câte posibilităţi există în tine

lungiţi lângă un şemineu pe blănuri

indecente 

imorale

vinul scânteie în pahare şi aprinde

umbre de adolescenţi care se fugăresc

se îmbrăţişează peste pereţii de lemn diafan

părul tău vibrează

e un cântec întreg care se răsfaţă la pieptul meu

(avem trupuri de cerneală

suntem slovele unei iubiri din altă lume

unde visele sunt fiinţe

cochetând cu ideea de piatră şi timp curgând peste ea

aurore de lavandă veghează planeta rotită între

 gând şi fior

suflet şi mister)

noaptea noastră a trecut

te-am condus spre ultimul sărut

din această iarnă

fumeg precum o cabană arsă

între brazii înzăpeziţi