“absurd e vântul acesta
cum vrea să poarte el lumina
prin parâmele irişilor captivi între gheţurile ochilor”
ai uitat întrebi
tresar şi privirea îmi urmăreşte iar melodia copacului
“din fâşiile de răsărit rămase foşnind între crengi
şi nocturna pe care o redau frunzele
se naşte umbra ta
copacule“
ai uitat întrebi
“nu, nu am uitat, Doamne, dar sufletul
mi se încovoaie la fiecare din trecerile tale”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu