Azil de noapte, lângă Irkutsk

am înnoptat pe sub uşa unui azil de noapte

strecurat de un poştaş înduioşat de

povestea din spatele brazilor cenuşii

care-mi ţin loc de ochi şi umbră

vor crede că eşti o scrisoare mi-a spus

nu m-am risipit nici o clipă prin trecerea mea spre ziuă

atât doar am visat că sunt devorat de lupi

carena pieptului meu şuiera desfăcută în viscol

iar inima încerca să îi sperie cu bătăi zgomotoase

în timp ce ningea peste ea

ultima a fugit o lupoaică care se tot uita în urmă

de parcă ar fi pierdut ceva

zăpada se înroşise  aproape de Irkutsk

lupii au plecat dar inima mea cumva eliberată nu putea zbura

o mai încurcau nişte coaste

m-am trezit şi părul mi-era violet cărunt

ca al tuturor oamenilor străzii care mai dormiseră în patul

acela înaintea mea

sub pernă cineva milostiv

îmi îndesase căteva copeici şi o adresă

era de la o capelă

o fată moartă mă aştepta frumoasă

parcă tocmai atunci îşi părăsise ultimul răgaz

am primit o vodcă şi un pelmen de la o bătrână

spasivo zic vreau să mai adaog  d-zeu să o ierte dar nu ştiu cum

sorb vodca  bălmăjesc un dobrâi deni

şi plec mâncând din mers pelmenul fierbinte

deodată pieptul mă doare muşcat

mă întreb dacă nu cumva ultima lupoaică  nu a lăsat un pui în pieptul meu

mă prind cu mâna de balustrada realităţii

caut o unealtă să o smulg să o port cu mine

e  scurtă balustrada şi scara e prea lungă

abisul mă aşteaptă lângă Irkutsk

plecarea e diseară pe sub uşa azilului de noapte