şase-patru poartă-n casă

şase-patru poartă-n casă

se respiră greu la tine în gând

spui căutând să deschizi o fereastră.

ai putea face şi tu un pic curat zic într-o doară

urmărindu-te cu dragul amintirii.

 vrei să ai fantezii cu o femeie de serviciu

întrebi râzând şi picioarele tale goale urmăresc

un gând mai carnal.

şi tu ai putea să dai muzica mai încet nu pot să-mi aud propriile-mi gânduri

rosteşti iritată dar foarte frumoasă.

îţi stă bine , mai rămâi aşa.

pot să-ţi recit ceva?

oricum nu pot să te opresc

(încă eşti îmbufnată şi foarte frumoasă)

păşesc pe strada străvezie

a clipelor ce va să vie

mâna mea cu lenevie

pielea ta caldă şi vie...

le ştiu, sunt vechi versurile!

vechi e neantul tău care-mi curge prin vine

răbufnesc, şi ochii mei devin gri.

 fiecare privire mi se pare o aruncare de zaruri

 într-o lume unde te-am pierdut .

şase-patru poartă-n casă strig şoptit.

ai dat şase- cinci zar de fugă spui alintându-te,

sânii îţi vibreaza albi şi clar sub adevărul

transparent al bluzei, Vuitton, Versace, nu mai ştiu...

nu, am dat şase-patru poartă-n casă,

e rândul tău acum.