partea întunecată a fiinţei mele

inima mea este un continent în derivă

iar sufletul  îmi este atras de partea întunecată

a fiinţei mele, nevăzută şi veşnic nerotită

dar perenă în mişcare.

pupila-mi lărgită ţipă şi naşte o privire care absoarbe 

aureola unui răsărit din necunoscutul

trezit de fiorii dezintegrării cătuşelor cognitive.

aş vrea să locuiesc pe o baliză în timp ce inima

mi s-ar pierde în zare.

doar ecoul unui vis picurând

pe străzile lichide ale nopţii  marine să întreţină

o conversaţie naivă cu sufletul meu atras

din ce în ce mai tare de partea întunecată

a fiinţei mele întâmplătoare.