ceaţa

Strada aceasta se va risipi odată cu ceaţa,

abur al respiraţiei unor felinare astmatice.

Sufletele noastre  lasă urme umede pe asfalt  printre

zboruri care  cad  din stolurile fără păsări.

Cu eşarfa rămasă unduind pe muchea unui

gând, îmi pari mai tristă, mai neînţeleasă sub străveziul

rochiei din dansul fluturilor, 

atraşi de pielea ta împletită din iluzie fină.

Aşteptarea primăverii nu alungă ninsorile,

timpul se curbează strângându-mă dureros.

Ehei, tu ai plecat în căutarea altui anotimp atunci când

strada aceasta a dispărut odată cu ceaţa.