pe redute unde timpul
tresare în aburul rănii purulente
vibrează măgurile sub privire
frunza devine verde clar
şi dimineţile sunt mici
(precupeţe scunde care
vând petale de nori sângerii)
pleoapa mijită se scurge-n travaliu
o nouă zi se naşte
ce bine doare durerea
vântul poartă o umbră-nspre sălcii
zumzet şi frenetice lumini se-ntrec
fata morgana zâmbeşte un curcubeu
peste pustiul acestor duminici
neînsoţite de picătura umbrelor
din spatele genelor mele albastre
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu