Cabron

mă uit în oglinda din spatele rotulei

(părul pică bine cabron

mersul ţi-e pieziş spre falnic o scândură dintr-un eşafod

mai atârnă la capătul unui fals breton)

port luna ca pe un sac de dormit

nu poţi fura paraşute fără să îţi tai venele

voi rămâne spânzurat de ele într-o femeie în care am căzut

zilele vor trece ca nişte păsări care se răhăţesc

nu voi mai face aceeaşi greşeală

lucrurile se vor limpezi

voi coborâ graţios şi umflat ca un aerostat

într-un cătun locuit de o stafie bântuită de copiii în viaţă

nu voi mai face aceeaşi greşeală

mă voi spânzura de vene de altă femeie

care se va pieptăna în oglinda mea

din spatele rotulei

în timp ce filmul vieţii se derulează

înainte şi înapoi

înainte şi înapoi

cabron