Aluniţa

eşti ca o insultă pe pielea lui dumnezeu

veneai de pe o insulă dintr-o mediterana coclită şoldurile

miroseau a portocale pitecantropice de la kilometri de radar

(vinul răcit umple gâtlejuri moarte

florile dau un miros cu un pardon de rigoare

nu vreau să vă stric seara de chiolhanuri şi orgii)

vindeai deziluzie la orice muşchi al feţei supte prin fermoare

spui că ai copii rumegi ceva dintre ei prin dinţi

buzele triste căutând pământul

te cred că urlai în căşti will always love you

când erai adolescentă

dar eu doar trec alimentez

şi sunt mahmur

şi trec şi îmi închipui

cam ce aluniţă ai fi