unghie

mintea ce roteşte scânduri şi moară de cap

înapoi   pielea ciudată

luată de peste ochii gri ai mei storşi ca un papuc

şlap în care îmi bag piciorul mare cu talpa

văduvă şi o lighioană mizerabilă ce scuipă divorţuri

e problema ta trup şi suflet al meu

eu de mult am părăsit această poezie

îţi ling pasticul mizerabil ca o unghie la divorţuri

mă nasc şi pierd şi dau din dinte în dinte

o lume ce linişteşte adoarme mistuie

nu bagă rugină în balamale

flori şi flori dintre iele

şi până hăt în zori

e problema ta

eu demult am părăsit această poezie