De aş scrie în rimă

Cântec
erai şi du-te
un copil cu ploi de doi
un spaţiu cu elastic iute
aveam normal o limbă în toi
nu nu numărători
creşteau pietrele însămânţate
de alţi decibeli şi zori
aveai acum ştiu ceva dreptate
nu nu chema apa şi fertilitatea
dacă nu ai şolduri şi o matrice de fumat
suntem noi doi libertatea
restul e tot ce nu s-a consumat

Bunica

florile se aşezau în jurul meu
la aceeaşi grosime a mirosului
a freneziei de a pierde vară
îmi iau tâmplele la întrebări
aţi văzut
păi noi suntem tâmple
a scuze aţi simţit vreun miros
suntem tâmple noi doar asistăm şi ne zbatem uneori
a da da..dar totuşi nu aţi auzit nimic..la urma urmei sunteţi aproape de urechi
nu am mai avut răbdare
pierdeam această superbă vară care vrea să
ne locuiască pâna la sânge
până mâine
şi cu acele flori
omăt
greu
bocanci tricotaţi de la o bunică

Floare afară

uitasem o floare afară
ea îmi urmărea paşii o simţeam de multe ori plutind peste creştet şi verb
am mâncat ceva nu mai pot să zic ce
oricum norii se coţopeneau cu ceva ceţuri pe la subsoara mea
dar da era
vremea când eu iubeam acea floare
uitasem mirosul lingurile problemele ei
ea poate mucegăia pentru mine
da
uitasem
o floare afară 

Iapă aleasă

versuri pleoape scoase din deochi
mărgele liber atârnănd în stropi
tu floare mărgărită auzi cum vine valul
neliniştită cu copita tulburi în podele

clară pedeapsă miros şi undă
aştept prin veci să vină o secundă
o boare şi o mireasmă din casă
strugur ciorchine iapă aleasă

De-aş scrie în rimă

mă doare în acest amurg nu renunţ şi aştept
mă doare un suflet să îmi intre în piept
lichefiez rănile şi plec pe tărâmuri ondulatorii
mi-e groază de azi şi de mâine în ambulatorii
clovnii au plecat cu tot cu râs şi aplauze
aştept o singură şi grea cortină între pauze
nu râd că mă lichefiez ca un deget strivit
nu plâng pe dealul pe aripa unui înger de dolomit
doar tristeţea curge pe lungile mele căi ferate
cu tine oriunde mângâi curcubeie pe spate

e iulie şi sper şi sper şi sper