Vinil

îmi ştergeam fruntea cu dosul palmei

era sânge pe ea vederea lui mă ameţea

controla lungeam un bolnav pe o canapea

la psiholog şi confesiunea lui sărea ca un ac pe un vinil deformat

erau ceva perdele verzi pe un geam în care cerul se oglindea

albastru sub pătura de nori

împăratul e dezbrăcat îmi şuieră un puşti sărind pasul ştrengarului

pe oglinda udă nu am mai avut vreme de pămătuf şi prosoape fierbinţi

ieşirea e prin obrazul felcerului acolo unde o măsea erupe

pulsează girofar în ambulatoriu

sângele de pe dosul palmei l-am trecut peste sânii tăi

ca un marcaj de călăuzire

pentru vremurile de când nu te voi mai iubi

pe această placă de vinil