Biletul

scriu şi beau un pahar cu vin

 ai plâns în el

lacrimile îl fac cel mai bun

mâna mea e lungă dar nu îţi cuprinde respiraţia

nici pulsul nu ţi-l pot lua cu ochiul lipit de încheietura parfumată

vântul dă  ocol ca un câine flămând

peste ceasul despuiat se abate un val de mare

alb şi înspumat ca un cal cu ochii lucioşi şi copite dilatate

scriu şi galop străveziu mă îmbracă

port o cămaşă de nori şi un senin de floare de nu mă uita

momentele tăcerilor

aş vrea să fim totdeauna doi

să nu vorbesc despre mare şi tu să taci într-o zidire asumată

sau tu să povesteşti despre micile mişmaş-uri ghidul de

supravieţuire în grădina botanică

iar eu să clipesc pe încheietura ta cu genele

să preiau transpiraţia uşoară

să mă răcoresc neatent egoist

vreau să tăcem pe aceeaşi linie de tren

care se apropie

să punem o pătură un coşuleţ cu sandwich-uri

să desfacem o sticlă de vin

poate muzică la un mp3

o cască mie una ţie

pune în pahar

 voi scrie eu