Labiş

mi-erau  îngerii pe net

bagabonţi pe lampioane

strânge tu omule gâtul

sugrumă neantul cu clonţ de rubin

sufletele zboară de la lumânările aprinse

aşa linişte nu vei invada niciodată omule

te vei umbla ca o santinelă în jurul unei cetăţi fără contur

o libelulă sau alta va zbura se va înfierbânta pentru un ceai

într-o cană de la început

de staţie de lampă de iubire de femeie

ce era de făcut

s-a înmiresmat